Proiectul "Andrei Lupu" face paşi

Lansat  pe data de 18 octombrie 2011,  în localul şcolii generale din satul Oituz, comuna Lumina, judeţul Constanţa, în compania reprezentanţilor mai multor instituţii, organizaţii neguvernamentale şi a unor  personalităţi istorice universitare, acest proiect a început să prindă viaţă în teren. De la această dată, următorul pas a fost în ziua de 14 august 2012, când, la Căminul Cultural din satul Oituz, unde, în prezenţa şi a unora din cei citaţi mai sus din judeţele Bacău şi Constanţa, a avut loc comemorarea a 135 ani de la moartea eroică, pe câmpul de luptă de la Nicopole, în noaptea de 13/14 august 1877 (Războiul de Independenţă), a primului militar cu gradul de soldat, Andrei Lupu.

Pentru a cinsti memoria acestuia şi a cultiva ideea de neatârnare, numele consăteanului lor este inscripţionat pe cele două monumente ale eroilor ridicate  în comuna Luizi-Călugăra, judeţul Bacău şi satul Osebiţi al comunei, iar şcoala din sat îi poartă numele. Legătura dintre locuitorii Oituzului dobrogean şi cei din Luizi-Călugăra este,  în cea mai mare parte, de sânge, ceangăi, care s-au înfrăţit ca sate, iar cei de aici sunt urmaşii celor împământeniţi prin reforma agrară din 1921, promisă de Regele Ferdinand luptătorilor de pe ultimul aliniament de rezistenţă de la poarta Moldvei din anul 1917.

   În virtutea acestui „Proiect” şi a altor considerente, în perioada 14-16 septembrie 2012, s-a organizat,  prin grija domnului Rujanschi Emanoil şi a nepotului acestuia, Adam Leonard, un pelerinaj pe urmele străbunilor eroi, cu un grup mai restrâns de elevi şi părinţi. De mare ajutor în această acţiune au fost primarul localităţii, dl Chiru Dumitru şi dl Bucur Paraschiv, fiu al satului. Din patrea filialei Constanţa „Cultul Eroilor”, conform protocolului încheiat în cadrul „Proiectului”, a participat subsemnatul, „înarmat” cu materiale adecvate momentului: reviste, înscrisuri, DVD-uri (aveam geanta cea mai grea!).

 Pe tot parcursul drumului, am crezut de cuviinţă să relatez date de istorie sau geografie despre locurile prin care am trecut şi de a propune unde să facem câte o oprire. Una din ele a fost “Piaţa Unirii” din Focşani. Apoi, ne-am oprit la Mausoleul de la Mărăşeşti.

 Seara, fără propunerea mea, ne-a aşteptat dl primar al comunei Varga Aurel care, după urarea de bun venit, ne-a omenit cu o masă, la care au participat şi câţiva oameni ai locului,  în sala căminului cultural din comună.

     A doua zi, în prima parte, am participat, cei din Oituz, împreună cu elevi ai şcolilor localităţii, îmbrăcaţi în port popular specific etniei, îndrumaţi de cadrele didactice: dl prof. Ciurea Petru, dna prof. Bucur Liliana, cu locuitori ai comunei şi notabilităţi, în frunte cu domnul primar, la festvitatea de comemorare la “Monumentul Eroilor” şi depunere de coroane de flori pe fondul unor cântece potrivite momentului, interpretate de corul elevilor participanţi, dirijat de dl prof. Ilief Marian, îngânaţi (nu în bătaie de joc!) şi de către unii din participanţi. Aici, am fost onoraţi de participarea specială a domnului conferenţiar universitar Ioan Dănilă, prieten al ceangăilor, de la Universitatea din Bacău. Dumnealui ne-a vorbit despre personalitatea marcantă a pr. Iosif Petru Maria Pal, înmormântat în biserica romano-catolică din Luizi, şi cartea acestuia, „Originea catolicilor din Moldova şi franciscanii, păstorii lor de veacuri”, editată în 1941, dar interzisă în regimul comunist. A sugerat, cu multă căldură, ca şcoala din localitate să-i poarte numele.

     În continuare, ne-am deplasat la Şcoala generală „Andrei Lupu” din Osebiţi, unde se află un bust al acestuia. La propunerea mea, acceptată cu plăcere, prima parte a acestei activităţi s-a desfăşurat în una din sălile de clasă. Emoţiile de foşti elevi au început odată cu păşirea în şcoală, dar au fost maxime când a început să depene amintiri dl învăţător, cu o vechime de vreo 40 ani ca dascăl, decan de vârstă, Cojocaru Ulderich. Au fost şi lacrimi. Încărcaţi cu astfel de sentimente, s-a trecut, pe acelaşi fundal sonor al corului de elevi, la depunerea de coroane de flori la bustul eroului.

                                                                                                                   

Împreună cu cei nominalizaţi mai sus, am pornit pe urmele străbunilor ce s-au jertfit la Oituzul băcăoan. Ne-am oprit la “Cimitirul Eroilor” din Primul Război Mondial (Oituz), unde am fost întâmpinaţi, din partea primăriei, de dl profesor Oprea Gheorghe. Din alocuţiunea dumnealui despre însemnătatea luptelor din 1916- 1919, parte din cei căzuţi, aprox. 2.000, înmormântaţi aici, am mai reţinut că, tot pe aici, s-a trecut în Ardeal cu cântecul unui autor necunoscut, „Treceţi, batalioane române, Carpaţii !”

                                                                                                

Cu un bagaj de  vreo 500 km parcurşi, dar şi cu fel de fel de sentimente despre bătăliile de pe văile Trotuşului şi Oituzului,  am pornit  cu acelaşi grup spre a  mai parcurge încă vreo 44 km spre Ardeal, pentru a ajunge la “Cimitirul Eroilor din Primul Război Mondial” din Poiana Sărată. Ajunşi în incinta cimitirului, am ascultat o scurtă relatare a ghidului nostru, dl prof. Oprea, de la care am aflat că, aici, sunt înhumate osemintele a cca 1.600 eroi aparţinând de şapte naţiuni. S-au  intonat câteva cântece patriotice şi  depus coroane de flori. Am admirat şi priveliştea din jur care era  superbă.

                                                                                                                      

La întoarcere, ne-am oprit,  pentru un moment de reculegere, la Biserica romano-catolică din Oituz, unde a ctitorit şi monseniorul Ghenţa Ştefan, preot paroh pe aceste văi, păstor duhovnicesc pentru mulţi dintre cei din grup şi prieten al filialei noastre întru cultul eroilor. La despărţire, dl Oprea ne-a făcut cadou trei exemplare ale cărţii „Monografia comunei Oituz”, scrisă de Anton Coşa, profesor doctor, afiliat acestei mişcări.

                                                                                                      

În a  treia zi, s-a participat la Sfânta Liturghie de Hramul Bisericii din Luizi oficiată de un sobor de treizeci feţe bisericeşti printre care şi prietenii „Proiectului”, părintele paroh Lucaci Anton Daniel şi monseniorul Ghenţa Ştefan. Apoi , cu rămasul bun de rigoare, eu mulţumind şi pe această cale, pentru găzduirea ad-hoc, familiei Sascău Ştefan, ne-am întors la treburile cotidiene.

Oricine îşi dă seama că acest pelerinaj a fost solicitant psihic şi fizic pentru călători, într-un microbuz de 18 locuri.

De aceea participanţii merită felicitări din plin pentru abnegaţia de a nu-şi uita înaintaşii.

A consemnat Cdor. av. (rz.) Pavel Oţelea 

                   

           Adiţional

     Duminică, 16 septembrie, în timp ce partenerii de acţiune, descrisă mai sus, se aflau la Sfânta Liturghie, am avut o întâlnire cu colegii de promoţie de la Şcoala Militară de Ofiţeri de Aviaţie ce s-au stabilit în Municipiul Bacău. Un astfel de prilej nu mi se iveşte oricând.
    S-a întâmplat ca toţi să fie în localitate şi toţi să renunţe la ce îşi planificaseră pentru acea zi, deoarece i-am anunţat în seara zilei de sâmbătă pentru a ne revedea. Împilinirea dorinţei a fost deplină.

  Le mulţumesc tuturor pentru gest. Cele câteva ore ce le-am avut la dispoziţie au trecut mai repede ca un zbor de păpădie. Despre ce s-a discutat poate deduce oricine a trecut prin astfel de clipe emoţionante.

De la stânga la dreapta cum priveşti: Varia Ştefan, Şova Viorel, Mătuşescu Ion, Dumbravă Corneliu, Elefteriu Ionel, Dudeci Dinu, Apetrei Gheorghe, Oţelea Pavel.