Puteti citi o monografie a Colegiului Militar Liceal „Dimitrie Cantemir” accesând linkul.
Ideea înfiinţării acestui liceu militar – unic în felul său în ţara noastră în acea vreme – a fost a lui Nicolae Filipescu (1862-1916) .
Pe timpul cât a fost ministru de război (29 decembrie 1910 / 11 ianuarie 1911 – 28 martie 1912 / 10 aprilie 1912) în guvernul lui P.P. Carp, Nicolae Filipescu a însărcinat pe colonelul Lupescu, directorul şcolilor militare de pe lângă Ministerul de Război să studieze, în marile ţări industrializate (Germania, Franţa, Marea Britanie), unde existau câte un liceu militar modern, felul de organizare al acestora, rezultatele educative, fizice şi morale ale acestor instituţii.
Alături de directorul superior al şcolilor militare, Nicolae Filipescu a cutreierat ţara în căutarea unei localităţi apropiate de cerinţele modelului şcolii active, care dădea o egală dezvoltare educaţiei morale, fizice şi intelectuale, în aer liber, în afara aglomeraţiei oraşelor. Într-un târziu în martie – aprilie 1912 s-a oprit la ideea înfiinţării acestui liceu în nord-vestul oraşului Târgovişte pe un platou de pe malul Ialomiţei, unde era ridicată de mai bine de 450 de ani unul din cele mai valoroase monumente de arhitectură medievală din Ţara Românească – Mănăstirea Dealu.
Prin raportul nr. 418 din 1 iunie 1912 al ministrului de război către şeful statului s-a cerut înfiinţarea Liceului Militar de la Mănăstirea Dealu.
Piatra fundamentală a acestui liceu s-a pus în ziua de luni, 4 iunie 1912 în prezenţa autorităţilor centrale şi locale ale vremii. Pentru buna funcţionare a acestei şcoli, prin Înaltul Decret nr. 3056 din 9 iunie 1912 s-a aprobat Regulamentului Liceului Militar de la Mănăstirea Dealu.
În iunie 1915 liceul a dat prima sa promoţie alcătuită din 24 de absolvenţi.
Din 16 noiembrie 1916 s-a primit ordinul de evacuare a instituţiei la Iaşi din cauza ocupării teritoriului naţional de duşmani. O parte din elevi au urmat din 20 aprilie 1917 până în 1 iulie 1918 liceul militar reunit din garnizoana Dorohoi.
În noua conjunctură politică după Primul Război Mondial, Liceul Militar de la Mănăstirea Dealu şi-a reînceput activitatea în garnizoana Târgovişte, în vechiul local al şcolii.
Prin raportul Ministerului de Război către Înalta Regenţă, ca un omagiu pentru ctitorul şcolii s-a hotărât prin Înaltul Decret nr. 163 din 29 ianuarie 1929 ca liceul să-şi schimbe denumirea în Liceul Militar „Nicolae Filipescu” de la Mănăstirea Dealu.
Din 25 octombrie 1930, conform tradiţiei stabilite de înaintaşii săi, regele Carol al II-lea l-a înscris pe Mihai, fiul său şi Voievod de Alba-Iulia, în evidenţa liceului. Datorită noii situaţii, conform Înaltului Decret nr. 3322 din 2 octombrie 1930 şi publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 227 din 9 octombrie 1930 a fost schimbată uniforma elevilor asemenea celor din Regimentul de gardă.
În Monitorul Oficial nr. 50 din 1 martie 1934 s-a publicat Statutul Liceului Militar “Nicolae Filipescu” de la Mănăstirea Dealu. Instituţia devenea proprietatea şefului statului.
În baza dispoziţiilor Decretelor – Legi nr. 3052 din 5 septembrie 1940 şi nr. 3072 din 7 septembrie 1940, Liceul Militar „Nicolae Filipescu” de la Mănăstirea Dealu s-a transformat în Colegiul Naţional „Nicolae Filipescu” de la Mănăstirea Dealu. După cutremurul din noaptea de 9 spre 10 noiembrie 1940 localul şcolii a suferit mari stricăciuni.
În conformitate cu Ordinul 3530 al Subsecretariatului de Stat pentru armata de uscat din 13 noiembrie 1940 transmis cu Ordinul Direcţiilor Liceelor Militare nr. 10156 din 13 decembrie 1940, Colegiul Naţional „Nicolae Filipescu” de la Mănăstirea Dealu s-a mutat în garnizoana Predeal, în localul „Frăţiilor de Cruce”, fost Straja Ţării.
După 23 august 1944, liceul s-a adaptat noilor condiţii, inclusiv a schimbat planul de învăţământ în conformitate cu noile cerinţe ale noului regim.
În 1 iulie 1948 au fost desfiinţate toate liceele militare din România.
Preocuparea de a asigura ofiţeri bine pregătiţi s-a manifestat şi în condiţiile deosebite create în România după cel de-Al Doilea Război Mondial. În noua structură organizatorică a armatei noastre, realizată sub presiunea factorului extern sovietic şi în contextul instaurării sistemului politic comunist în România s-a accentuat treptat tendinţa lărgirii şi diversificării reţelei de instituţii militare de învăţământ.
La 27 iulie 1949, generalul-maior Mihail Florescu, şeful Direcţiei Superioare Politice a Armatei înainta Ministerului Apărării Naţionale propunerea de înfiinţare a unei „Şcoli Medii Militare (cu durata de 4 ani), echivalenta şcolii medii din învăţământul public”. Recrutarea tinerilor pentru această şcoală s-a făcut pe baza apartenenţei sociale, urmând a fi primiţi să studieze aici copii orfani din cel de-Al Doilea Război Mondial şi copii de muncitori şi ţărani săraci. S-au selecţionat 90 de elevi din clasa a VII-a a liceelor teoretice din întreaga ţară, numai 58 rămânând să înveţe în cadrul şcolii nou create. Dintre aceştia numai 6 erau fii de intelectuali.
Şcoala a funcţionat ca gimnaziu un an, pentru acomodare. Uniforma elevilor a fost făcută după modelul uniformei pe care o aveau elevii Liceului Militar „Suvorov” din U.R.S.S.. Cât despre denumirea liceului, s-a ales numele lui Dimitrie Cantemir dintr-un şir lung de mari personalităţi ale istoriei: Mircea cel Bătrân, Ştefan cel Mare, loan Vodă cel Cumplit, Mihai Viteazul, Tudor Vladimirescu, Gheorghe Magheru, Nicolae Bălcescu.
La data de 25 noiembrie 1949 s-a înfiinţat în orașul Roman prima instituţie liceală de învăţământ militar postbelic: Liceul Militar nr.1.
Prin Ordinul Marelui Stat Major din 21 noiembrie 1949 se reglementează activitatea noului liceu, iar patronul spiritual al institutuţiei de învăţamânt se hotărăşte să devină Dimitrie Cantemir. Şcoala îşi deschide cursurile la 20 decembrie 1949, cu un număr de 51 de elevi repartizaţi în două clase.
La data de 10 octombrie 1950 în baza Ordinului D.S.P.A. nr. 10167 din 28 septembrie 1950 Şcoala Militară Medie „Dimitrie Cantemir” se dizlocă din garnizoana Roman în garnizoana Predeal, în localul din Valea Râşnoavei, pe 11 octombrie a aceluiaşi an deschizându-se cursurile cu clasele a VIII-a si a IX-a.
În ziua de 20 octombrie 1954 a fost terminată operaţiunea de mutare a şcolii din garnizoana Predeal în oraşul Breaza, în localul fostei Şcoli Politice nr. 1.
Începând de la data de 1 februarie 1957 se schimbă denumirea Şcolii Militare Medii „Dimitrie Cantemir” în Liceul Militar „Dimitrie Cantemir”. În perioada 1949 – 1960 liceul a fost absolvit de 1062 elevi. Între anii 1960 – 1962 liceul a fost desfiinţat.
Începând de la data de 1 iulie 1962, Liceul Militar „Dimitrie Cantemir” a fost reînfiinţat, urmând ca, între anii 1962 – 1968, liceul să funcţioneze cu o durată a învăţământului de doi ani, cursurile desfăşurându-se pentru clasele a X-a si a XI-a.Începând cu anul şcolar 1968 – 1969 liceul se organizează pe patru ani, selecţionând elevi începând cu clasa a IX-a. După Revoluția din decembrie 1989, învăţământul militar a cunoscut importante restructurări şi reorientări, la data de 1 decembrie 1999, Liceul Militar „Dimitrie Cantemir” dobândind statutul de Colegiu Militar Liceal.
Pe timpul cât a fost ministru de război (29 decembrie 1910 / 11 ianuarie 1911 – 28 martie 1912 / 10 aprilie 1912) în guvernul lui P.P. Carp, Nicolae Filipescu a însărcinat pe colonelul Lupescu, directorul şcolilor militare de pe lângă Ministerul de Război să studieze, în marile ţări industrializate (Germania, Franţa, Marea Britanie), unde existau câte un liceu militar modern, felul de organizare al acestora, rezultatele educative, fizice şi morale ale acestor instituţii.
Alături de directorul superior al şcolilor militare, Nicolae Filipescu a cutreierat ţara în căutarea unei localităţi apropiate de cerinţele modelului şcolii active, care dădea o egală dezvoltare educaţiei morale, fizice şi intelectuale, în aer liber, în afara aglomeraţiei oraşelor. Într-un târziu în martie – aprilie 1912 s-a oprit la ideea înfiinţării acestui liceu în nord-vestul oraşului Târgovişte pe un platou de pe malul Ialomiţei, unde era ridicată de mai bine de 450 de ani unul din cele mai valoroase monumente de arhitectură medievală din Ţara Românească – Mănăstirea Dealu.
Prin raportul nr. 418 din 1 iunie 1912 al ministrului de război către şeful statului s-a cerut înfiinţarea Liceului Militar de la Mănăstirea Dealu.
Piatra fundamentală a acestui liceu s-a pus în ziua de luni, 4 iunie 1912 în prezenţa autorităţilor centrale şi locale ale vremii. Pentru buna funcţionare a acestei şcoli, prin Înaltul Decret nr. 3056 din 9 iunie 1912 s-a aprobat Regulamentului Liceului Militar de la Mănăstirea Dealu.
În iunie 1915 liceul a dat prima sa promoţie alcătuită din 24 de absolvenţi.
Din 16 noiembrie 1916 s-a primit ordinul de evacuare a instituţiei la Iaşi din cauza ocupării teritoriului naţional de duşmani. O parte din elevi au urmat din 20 aprilie 1917 până în 1 iulie 1918 liceul militar reunit din garnizoana Dorohoi.
În noua conjunctură politică după Primul Război Mondial, Liceul Militar de la Mănăstirea Dealu şi-a reînceput activitatea în garnizoana Târgovişte, în vechiul local al şcolii.
Prin raportul Ministerului de Război către Înalta Regenţă, ca un omagiu pentru ctitorul şcolii s-a hotărât prin Înaltul Decret nr. 163 din 29 ianuarie 1929 ca liceul să-şi schimbe denumirea în Liceul Militar „Nicolae Filipescu” de la Mănăstirea Dealu.
Din 25 octombrie 1930, conform tradiţiei stabilite de înaintaşii săi, regele Carol al II-lea l-a înscris pe Mihai, fiul său şi Voievod de Alba-Iulia, în evidenţa liceului. Datorită noii situaţii, conform Înaltului Decret nr. 3322 din 2 octombrie 1930 şi publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 227 din 9 octombrie 1930 a fost schimbată uniforma elevilor asemenea celor din Regimentul de gardă.
În Monitorul Oficial nr. 50 din 1 martie 1934 s-a publicat Statutul Liceului Militar “Nicolae Filipescu” de la Mănăstirea Dealu. Instituţia devenea proprietatea şefului statului.
În baza dispoziţiilor Decretelor – Legi nr. 3052 din 5 septembrie 1940 şi nr. 3072 din 7 septembrie 1940, Liceul Militar „Nicolae Filipescu” de la Mănăstirea Dealu s-a transformat în Colegiul Naţional „Nicolae Filipescu” de la Mănăstirea Dealu. După cutremurul din noaptea de 9 spre 10 noiembrie 1940 localul şcolii a suferit mari stricăciuni.
În conformitate cu Ordinul 3530 al Subsecretariatului de Stat pentru armata de uscat din 13 noiembrie 1940 transmis cu Ordinul Direcţiilor Liceelor Militare nr. 10156 din 13 decembrie 1940, Colegiul Naţional „Nicolae Filipescu” de la Mănăstirea Dealu s-a mutat în garnizoana Predeal, în localul „Frăţiilor de Cruce”, fost Straja Ţării.
După 23 august 1944, liceul s-a adaptat noilor condiţii, inclusiv a schimbat planul de învăţământ în conformitate cu noile cerinţe ale noului regim.
În 1 iulie 1948 au fost desfiinţate toate liceele militare din România.
Preocuparea de a asigura ofiţeri bine pregătiţi s-a manifestat şi în condiţiile deosebite create în România după cel de-Al Doilea Război Mondial. În noua structură organizatorică a armatei noastre, realizată sub presiunea factorului extern sovietic şi în contextul instaurării sistemului politic comunist în România s-a accentuat treptat tendinţa lărgirii şi diversificării reţelei de instituţii militare de învăţământ.
La 27 iulie 1949, generalul-maior Mihail Florescu, şeful Direcţiei Superioare Politice a Armatei înainta Ministerului Apărării Naţionale propunerea de înfiinţare a unei „Şcoli Medii Militare (cu durata de 4 ani), echivalenta şcolii medii din învăţământul public”. Recrutarea tinerilor pentru această şcoală s-a făcut pe baza apartenenţei sociale, urmând a fi primiţi să studieze aici copii orfani din cel de-Al Doilea Război Mondial şi copii de muncitori şi ţărani săraci. S-au selecţionat 90 de elevi din clasa a VII-a a liceelor teoretice din întreaga ţară, numai 58 rămânând să înveţe în cadrul şcolii nou create. Dintre aceştia numai 6 erau fii de intelectuali.
Şcoala a funcţionat ca gimnaziu un an, pentru acomodare. Uniforma elevilor a fost făcută după modelul uniformei pe care o aveau elevii Liceului Militar „Suvorov” din U.R.S.S.. Cât despre denumirea liceului, s-a ales numele lui Dimitrie Cantemir dintr-un şir lung de mari personalităţi ale istoriei: Mircea cel Bătrân, Ştefan cel Mare, loan Vodă cel Cumplit, Mihai Viteazul, Tudor Vladimirescu, Gheorghe Magheru, Nicolae Bălcescu.
La data de 25 noiembrie 1949 s-a înfiinţat în orașul Roman prima instituţie liceală de învăţământ militar postbelic: Liceul Militar nr.1.
Prin Ordinul Marelui Stat Major din 21 noiembrie 1949 se reglementează activitatea noului liceu, iar patronul spiritual al institutuţiei de învăţamânt se hotărăşte să devină Dimitrie Cantemir. Şcoala îşi deschide cursurile la 20 decembrie 1949, cu un număr de 51 de elevi repartizaţi în două clase.La data de 10 octombrie 1950 în baza Ordinului D.S.P.A. nr. 10167 din 28 septembrie 1950 Şcoala Militară Medie „Dimitrie Cantemir” se dizlocă din garnizoana Roman în garnizoana Predeal, în localul din Valea Râşnoavei, pe 11 octombrie a aceluiaşi an deschizându-se cursurile cu clasele a VIII-a si a IX-a.
În ziua de 20 octombrie 1954 a fost terminată operaţiunea de mutare a şcolii din garnizoana Predeal în oraşul Breaza, în localul fostei Şcoli Politice nr. 1.
Începând de la data de 1 februarie 1957 se schimbă denumirea Şcolii Militare Medii „Dimitrie Cantemir” în Liceul Militar „Dimitrie Cantemir”. În perioada 1949 – 1960 liceul a fost absolvit de 1062 elevi. Între anii 1960 – 1962 liceul a fost desfiinţat.
Începând de la data de 1 iulie 1962, Liceul Militar „Dimitrie Cantemir” a fost reînfiinţat, urmând ca, între anii 1962 – 1968, liceul să funcţioneze cu o durată a învăţământului de doi ani, cursurile desfăşurându-se pentru clasele a X-a si a XI-a.Începând cu anul şcolar 1968 – 1969 liceul se organizează pe patru ani, selecţionând elevi începând cu clasa a IX-a. După Revoluția din decembrie 1989, învăţământul militar a cunoscut importante restructurări şi reorientări, la data de 1 decembrie 1999, Liceul Militar „Dimitrie Cantemir” dobândind statutul de Colegiu Militar Liceal.http://www.cantemircml.ro/docs/monografie.pdf
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu