Sfântul Gheorghe pe rit vechi la Turtucaia

           6 Mai, zi naţională la bulgari 

        În acest articol nu mi-am propus şi nici nu se cuvine, veţi vedea de ce, să scriu despre ce înseamnă această localitate pentru români. Dar, luându-ne cu vorba pentru ce am fost acolo, să nu uităm, totuşi, câteva concluzii care putem spune că au devenit istorice şi din păcate actuale. 

        Iată prin ce: Constantin Argetoianu: „Turtucaia înseamnă o dată mare în evoluţia politică a ţării noastre. (...) Cu Turtucaia a început la noi ura împotriva partidelor. Turtucaia a pus în plină lumină goliciunea oamenilor cărora ţara le încredinţase soarta ei, aproape fără nici un control. Cu Turtucaia a luat naştere la noi o mentalitate nouă şi se poate zice că, odată cu dezastrul de la Turtucaia, s-a trezit şi opinia noastră publică la conştiinţa datoriilor ei”. Tot această personalitate politică interbelică, întrebat pe cine va numi regele în noul guvern  după lovitura de stat, a declarat:”Lichele mai mari ca noi nu are de unde lua”.Aşadar, indiferent de marile schimbări pe scena politică a ţării, opinia publică să nu creadă că şi-a îndeplinit sarcina şi poate intra în concediu prelungit.

Deci, să purcedem la drum.Ca urmare a unei invitaţii  făcută de conducerile Primăriei şi Muzeului de Istorie din oraşul Tutrakan  Filialei Constanţa a Asociaţiei Naţionale Cultul Eroilor “Regina Maria”, un grup restrains, din motive obiective, de membri al acesteia  a făcut deplasarea în localitatea amintită pentru a sărbători împreună Ziua armatei bulgare. Această invitaţie a venit şi ca urmare a unei strânse legături de prietenie şi a mai multor vizite reciproce cu oameni din asociaţii similare din diferite localităţi ale celor două ţări.Cu ocazia acestei zile s-au organizat festivităţi de la nivel guvernamental până la asociaţii neguvernamentale şi localităţi.

În Bulgaria, ziua de 6 mai a Sfântului Gheorghe pe rit vechi şi a armatei face parte din lista sărbătorilor naţionale. Asta nu numai pentru faptul că aproximativ 200.000 de bulgari poartă numele Gheorghi (varianta bulgară a lui Georgios care provine din greaca veche ) şi este cel mai răspândit nume de bărbat în Bulgaria, după ziarul Dnevnik,  ci pentru ei  Sfântul are şi o conotaţie laică, faţă de cea religioasă ca apărător al soldaţilor ca la noi şi pretutindeni. Armata, întruchiparea viteazului care luptă cu balaurul, a avut misiunea de a tăia capetele acestuia. Aceste capete au fost România, Serbia, Macedonia, Grecia, Turcia şi chiar Rusia. În consecinţă, legenda mergând mână în mână cu realitatea  dau o stare sufletească deosebită locuitorilor acestei ţări în această zi. Acest fapt s-a văzut de cum am intrat în vamă la Silistra. Fără ca noi să avem insemne deosebite, afară de limbă, lucrătorii de acolo s-au purtat foarte curtenitor  şi ne-au întrebat retoric dacă mergem la Tutrakan. În vamă ne-am întâlnit  cu reprezentanţii  ANCE Filiala Călăraşi ,dl. col.(r) Popescu Vladimir şi al ANCMRR aceeaşi filială, dl. col.(r) Mardare Dumitru.Împreună, cei din Constanţa, col.(r) Macovei Remus, cdor. av.(r) Oţelea Pavel, col.(r) Ţăranu Traian şi cpt. cdor. av.(r) Iacob Sorin cu cei din Călăraşi şi un grupuleţ de bulgari,  am mers mai întâi la Cimitirul de onoare de la Şumenţi( Daidîr, situat la 8 km sud Tutrakan).Acest cimitir a fost construit de Societatea “Cultul Eroilor” în anul 1926. Aici sunt înhumaţi în morminte individuale şi două gropi comune peste 8000 de militari bulgari, germani, români şi turci căzuţi în aprigele lupte din septembrie 1916.   Fondurile necesare au provenit din subscripţii la care au participat toate localităţile dobrogene. Astfel, comuna Constanţa a depus din bugetul pe anul 1920/1921, în contul deschis la Banca Populară Regele Carol I din Turtucaia , pentru ridicarea monumentului dedicat ostaşilor români morţi la Turtucaia, suma de 500 lei.

În acest loc am fost întâmpinaţi cu cordialitate de , pot zice, prietenii noştri dl. director al muzeului Peter Boicev şi dl. Ruse Ştefan fostul primar al localităţii, vorbitor de limbă română, cu multe neamuri la nord de Dunăre. Apropo, trăiesc mai mulţi români în Bulgaria, decât bulgari în România.

Dl. Boicev, în costum, Dl Ruse în haină

Ceremonial religios si militar

La ora stabilită, 11.00, a început un ceremonial militar şi religios în care s-a comemorat jertfa celor căzuţi pe aceste plaiuri şi s-a elogiat epopeea militară în operaţia armată Tutrakan-Silistra. Au participat autorităţile locale, parlamentari bulgari,veterani de război, militari bulgari activi şi în rezervă, reprezentanţi ai organizaţiilor de tradiţii militare , de tineret şi şcolari.      

Delegaţia constănţeană ca şi alte delegaţii prezente, români numai cei menţionaţi, a depus o coroană de flori la Monumentul central comemorativ care păstrează inscripţiile iniţiale în limba celor înhumaţi aici:”Onoare şi admiraţie celor care au ştiut să moară vitejeşte pentru ţara lor”.

Pata de culoare a acestei festivităţi au dat-o cei de la tradiţii militare echipaţi în ţinută de epocă ca şi elevii îmbrăcaţi în mod deosebit.Tot ca o pată de culoare e şi o scurtă relatare pe care mi-a făcut-o pe aleile cimitirului un cetăţean bulgar ce a lucrat la şantierul naval Galaţi după ’90. Criza l-a trimis acasă. Mi-a explicat dumnealui că astăzi, de ziua armatei, vine lume mai puţină decât în prima duminică din septembrie. Acum sărbătoare e în toată ţara şi se vine mai organizat, mai la chemare. În prima duminică a toamnei se adună lume, în mod spontan, de pretutindeni, chiar şi din afara ţării, când evocarea luptelor e mult mai amplă, iar cei mai mulţi îşi au strămoşii înmormântaţi aici.Vin să le cinstească memoria şi să aprindă câte o lumânare la capela cimitirului.

Tot în această zi, de astă dată legat de Sfântul Gheorghe,se găteşte şi serveşte la masă o mâncare tradiţională de miel numită curban.Astfel de mâncare fac şi grecii din comuna Izvoarele judeţul Tulcea,tot în această zi. Asta o ştiu fiind crescut în nordul Dobrogei, Horia vecină cu Izvoarele. În ce constă. Mielul, nu mieluţă, se umple cu măruntaie, orez, mirodenii şi se  bagă în cuptorul încins. Cel din curte pentru copt pâinea.

Festivitatea s-a încheiat cu servirea participanţilor cu câte o porţie de astfel de mâncare. Atenţie! Aceasta are gust doar în ziua onomastică de  Gheorghe.         

S-au tras si concluzii

Pe timpul mesei festive,de unde nu a lipsit vestitul curban, oferită de Primăria Tutrakan, rezerviştii constănţeni şi călărăşeni au avut discuţii fructoase în limba română, cu translatori ad hoc, cu militarii activi şi în rezervă bulgari, cu veteranii de război, dar şi cu istorici de la Muzeul de istorie, stabilindu-se câteva acţiuni concrete care să se desfăşoare în perioada imediat următoare pentru memoria celor jertfiţi pe câmpurile de luptă ale primului război mondial. Despărţirea a fost deosebit de afectuoasă, cu regretul, deloc fals, din partea gazdelor, că s-a mâncat şi băut prea puţin. Ce să-i faci! S-au redus arderile. 

Dl. Boicev, militari activi si primarul in functie.

Cdor. av. (rz.) Oţelea Pavel