Dedic acest cântec de stea, aici numai versuri, pe care-l cântam în copilărie împreună cu frate-miu pe la casele gospodarilor din comuna natală, Horia, tuturor celor cu ziua onomastică de Ștefan și Ștefana. Doresc multă sănătate și un nou an cu mai mult bine tuturor celor ce mă citesc.
TREI CRAI DE LA RĂSĂRIT
Spre stea au călătorit
Și-au mers după cum cetim
Până la Ierusalim. Acolo, cum au ajuns
Steaua-n nori li s-a ascuns
Și le-a fost a se plimba
Și prin oraș a întreba: Unde s-a născut zicând
Un crai mare de curând?
Iar Irod mare împărat
Auzind s-a tulburat. Pe crai în grabă a chemat
Și în taină, i-a întrebat
Ispitindu-i, vreun setos
Să afle despre Hristos. Și cu grai adăugat
Foarte lor li s-arătat,
Zicând: - Mergeți de aflați
Și vrând, mă înștiințați. Să merg să mă-nchin și eu,
Ca unuia Dumnezeu.
Craii dacă au plecat,
Steaua iar s-a arătat. Și-au mers, până-au străbătut
Unde era pruncul născut.
Și cu toți s-au bucurat,
Pe Hristos dacă-au aflat. Cu daruri s-au închinat
Ca la un mare-mpărat.
Și-napoi dacă au purces,
Pe altă cale au mers. Precum le-a fost lor și zis,
Îngerul, noaptea în vis.
Iar Irod mare-împărat
Văzând că s-a înșelat. Foarte rău s-a necăjit
Oaste mare a pornit
Și în Betleem a intrat
Mulți coconi mici a tăiat. Pân la paisprezece mii,
Toți prunci, mărunței copii
De doi ani și mai în jos
Ca să-l taie pe Hristos.
Pe Hristos nu l-au tăiat
Duhul sfânt l-a apărat.
La anul și la mulți ani!
Biserica în care am fost botezat și câteva din ulițele comunei, fotografiate vara, pe care umblam cu toate felurile de colinde, iar uneori erau înzăpezite bine. Aveam o mare plăcere să „înotăm” prin nămeți. Ne primea lumea, chiar și cu vin fiert. De câteva ori a trebuit să scurtăm misiunea colindului. Vă închipuiți de ce?
 |
| Casa în care am copilărit. |
La Orizont sau, dacă privim în sus, la Zenit, acolo e spaţiul absolutului, acolo este “locul de joacă” al lui Dumnezeu. Există un spaţiu al fiinţei, anii copilăriei, există un loc al sacrului, al credinţei, există un topos al copilului din noi. Un “acolo” al bucuriei inocente de copil, al sentimentului profund care cuprinde toate simţurile, copleşeşte sufletul şi face timpul să se oprească. Este un sentiment în care intră sublimarea, teama şi atracţia.
RăspundețiȘtergereExistă un “acolo” în zâmbetul unui copil, în lumina blândă a apusului, în zborul unei păsări, în lumina veselă a răsăritului, în constelaţia cerului senin, în albul miraculos al fulgilor de nea, în adevărul nemuririi, în frumuseţea şi farmecul florilor, în amintirea locurilor natale, în nepieritoarele amintiri ale copilăriei. În toate acestea există sentimente profunde ale bucuriei adevărate pe care divinitatea le încorporează în sufletul copilului spre modelarea, încântarea şi înălţarea fiinţei umane.
Îmi aduc aminte, copil fiind, cum în seara din Ajunul Crăciunului ne aşezam toţi fraţii în jurul bradului, împodobit cu hârtie creponată de diferite culori, la lumina lămpii şi desfăceam pacheţele cu îmbrăcăminte, încălţăminte şi, uneori, cu dulciuri. Minunate erau şi serile în care făceam Steaua dintr-un ciur pe care lipeam icoana Maicii Domnului cu Pruncul în braţe, precum şi sorcova dintr-o vergea pe care lipeam cu puţină cocă fâşii de hârtie creponată.
La multi ani, comandante! Sarbatori fericite! Sanatate si un an mai bun!
Mulțumesc frumos pentru comentariu și urări. Ștefane, să trăiești cu numele în sănătate! La mulți ani!
RăspundețiȘtergere