REVENIRE LA „UN FEL DE INDIGNARE”

      Într-un articol anterior, citat în titlu, eram idignat pe cei care se bat cu „cărămida-n piept” cu ce viață „fericită” a dus românul. Iată că un articol al unui coleg de „Cultul Eroilor” mă completează de minune în ceea ce am zis în acea indignare. Aveți puțintică răbdare și-mi veți da dreptate.

RĂSCOALA ŢĂRANILOR DIN ANUL 1907

În  luna martie 1907 a izbucnit răscoala ţăranilor, eveniment care a marcat viaţa politică şi socială a României prin consecinţele sale. Ne propunem ca să abordăm acest subiect într-un mod diferit de felul în care este tratat în manualele de istorie, folosind cartea „Pentru ce s-au răsculat ţăranii“ apărută în anul 1907, autorul fiind Radu Rosetti. Ne limităm la o mică parte din această deosebită şi valoroasă lucrare, pe care o recomandăm tuturor celor care vor sa cunoască istoria framântată a ţărănimii române în perioada 1848–1907 şi atitudinea statului, a guvernelor faţă de manifestările de protest al acestei clase atât de obidite în România. Renunţăm la analizele si studiile istoricilor şi lăsăm să–şi spună părerea fiii ţăranilor. C.Banu profesor la Seminarul „Nichifor Mitropolitul“ din Bucureşti, a dorit să afle ce gândesc   elevii din clasele V–VII ale acestui seminar despre desfăşurarea răscoalei, fără să semneze lucrările, menţionând doar judeţul şi starea părinţilor. Rezumatul anchetei a fost publicat de profesor în „Revista generală a învăţământului” nr.10 din luna mai 1907. Să vedem care a fost parerea acestor elevi.
„În această ţară trăiesc două clase sociale, a boierilor  şi a poporului. Boierii, ciocoii, au toate drepturile, toate bunurile şi nicio sarcină; poporul are toate sarcinile şi nici un drept. Boierii trăiesc fără nici o grijă şi-n desfătări, pe când ţăranii duc  amarul unei vieţi istovitoare şi de mizerie cumplită. Ţăranul face munca ciocoiului  şi trebuie să-l ţină ca pe un trântor. Ţăranul manâncă mămăligă cu ceapă, boierul bea şampanie“.

   „Ce a făcut statul pentru ţăranul nostru? raspunsul este  nimic“.

    „Cei de sus au ştiut să cuprindă cât mai mult pământ pentru ei, ba încă să ia ţăranului bucăţica de la gură. Auzi dreptate, ţăranul să plătească la primarie 3 lei de pogon şi proprietarul 80 de bani“.
    Guvernele sunt compuse  din oameni necinstiţi, tot aşa precum întreaga administraţie din ţară. De sus până jos necinstea domneşte netulburată. De la vătăşelul cel mai din urmă şi până la ministru, toţi sunt hoţi, în adevaratul sens al cuvântului“.

    „Cutare ministru cât a stat la putere a făcut milioane, de unde aceşti bani? Cutare are atâtea moşii, de unde? Din mizeria ţăranului partidele politice îşi fac platformă  de lupta electorală, până când ajung să smulgă voturile şi apoi isi văd de interesele  partizanilor în paguba bietului ţăran. Aşa e cu conservatorii, aşa e cu liberalii”.

       Profesorul a constatat ca doar un singur elev, fiu de  orăşen fiind, a dat vina  asupra unuia dintre aceste două partide istorice. Toţi ceilalţi elevi, proveniţi de la ţară, n-au facut nicio deosebire între liberali si conservatori. Sa continuăm cu părerea elevilor.
      „Cârmuitorii n-au nici un control din partea suveranului, de aceea ţăranul nu se încrede în nimeni, nici în rege, nici în boier, nici în guvern. Deputaţii sunt buni numai să stea să moţăie în Cameră  şi să primească leafa din spinarea aceluia pentru care n-a făcut nimic decât să-l robească“.
     „Noi ne-am vărsat sângele în războiul pentru apărarea ţării şi a neamului nostru şi tot noi suntem asupriţi. Este lesne să dai poruncă, dar să vedem cine o împlineşte  şi cu ce greutăţi. Noi ţăranii plătim pe toţi slujbaşii şi ei stau şi dau porunci, că fără cap ne pierdem. Dar capul ce trebuie sa facă? Trebuie să se îngrijească de trupul  care îl poartă. Capul este statul  care trebuie  să potolească durerile  de care suferă trupul care este poporul “.
      Un elev dâmboviţean din clasa V-a a scris: „Sunt şase  ani de zile de când am priceput  viaţa sătenilor mei, şi de atunci până în prezent n-am auzit pe unul să–mi spună de bine. Totdeauna îi văd necăjiţi şi amărâţi şi mă mir că nu s-au răsculat şi ei“.
      Un fiu de preot a scris că „Înainte, tata zicea că aveam islaz la vite şi fiecare avea vaci cu lapte. Dar de când sunt ciocoii nu mai avem nimic. Acum lucrurile s-au schimbat, acum ţăranul munceşte toată vara şi când vine iarna  n-are mălai nici de o mămăliga“.
     „Ţăranul e nevoit să verse sudori pe lanul boieresc pentru ca boierul să-şi facă bogăţii, să facă petreceri luxoase, trăsuri fără cai care sperie lumea şi o fac praf pe unde trec. Iar în schimb cu ce s-a ales ţăranul? L-a încărcat cu pogoane de seceră, l-a înjurat, l-a prostit, l-a bătut“.
     „Tăranul nu are parte de o administraţie dreaptă şi pricepută. Administraţia  satelor care se schimbă odată cu partidele  este putredă.Primar nu se alege omul  mai cult, ci cel mai prost care face pe placul ciocoiului“.
      Cred că am menţionat suficiente exemple. Profesorul  Banu a constatat din analiza părerilor celor 59 de elevi, că toţi au fost de acord cu răscoala şi cu acţiunile răsculaţilor. Au apărut păreri divergente doar asupra felului în care s-a procedat.
     Un elev a scris că „ răscoala trebuia făcută într-un mod mai frumos, nu cu atâta barbarie“. Altul: „Lucru rău  pe care l-au făcut ţăranii este uciderea şi schingiuirea, dar nu puteau face altfel“. Alte pareri: „Toţi proprietarii şi arendaşii mari trebuiau să fie  omorâţi fără nici o milă“. Unul singur şi-a adus aminte că e creştin şi a afirmat că răsculaţii „au făcut fapte pentru care nu mai sunt vrednici a se numi creştini“, şi a mai adăugat că: „Eu unul aş fi pus să tragă cu tunul, ca nici unul să nu mai ramână“.
      Împotriva ţăranilor răsculaţi guvernul a trimis armata. Cu excepţia celor care au aprobat represiunea în Muntenia, ceilalţi elevi s-au arătat miraţi şi indignaţi că „soldatul care e ţăran şi ştie ce suferă ţăranul loveşte în părinţii lui“.Un elev oltean socoteşte că ostaşii ar trebui să se întoarcă toţi în  contra comandanţilor  şi să împuşte pe toţi boierii. Alt elev ilfovean a redat cuvintele unui consătean al său: „Stiu cei mari  ca noi trăim ca vitele, dar ei nu caută la aceasta. Le trebuie bani. Ei bine, va veni timpul ca la 77, când o să facă chemare la război  şi atunci  noi n-avem decât să punem armele jos. Ne va cuprinde  negreşit străinul, dar decât să suferim jugul fraţilor noştri, mai bine să-l suferim  pe al străinului, sub care ţăranul va trăi mai omeneşte“.
      Deosebit de interesante şi importante sunt concluziile la care au ajuns elevii, acestea  exprimând  desigur dorinţele părinţilor: „Fiecare  ţăran cap de familie, să aibă cel puţin 15 pogoane. Să se dea moşiile ţăranilor. Să se micşoreze preţul pământului pe care ţăranii îl vor lua de la moşier sau arendaş, să se formeze sindicate  agricole, să se dezvolte băncile populare, să se acorde votul universal, să se aleagă deputaţi şi dintre ţărani, să se formeze un partid ţăranesc, primarii şi consilierii să fie aleşi numai dintre cei cu şcoală, să se micşoreze birurile, să se mărească salariile preoţilor şi învăţătorilor. Doi elevi olteni s-au rostit pentru republică  în care, după părerea unuia „legile să se votezede tot poporul“.
     Regret că din lipsă de spaţiu trebuie să mă opresc aici, nu înainte de a-mi exprima admiraţia pentru felul în care elevii au gândit şi şi-au exprimat ideile, încurajaţi şi de faptul că după răscoală, se simţeau mai siguri şi mai curajoşi.                                                        
      Ne întrebăm ce părere ar avea elevii de astăzi dacă li s-ar cere să-şi spună parerea despre problemele lor şi ale părinţilor lor. Până când se va lua o astfel de iniţiativă, constatăm cu regret că din anumite puncte de vedere, nu s-au schimbat unele lucruri nici până astăzi. Poate ca în numărul viitor, revista „Arma Pontica“ va publica  aspectele şi consecinţele acţiunilor militare analizate de Rosetti în extraordinara  și documentata sa carte.

                                                                                   Lt.col.(rtr.) MIHAI ISTRATI