A DOUA ZI DE PAȘTI

   Ieri, 20 aprilie, v-am zis că am umblat teleleu prin Constanța. Azi, 21aprilie, am umblat „organizat”, în familie, pe Masivul Geologic Cheia - Județul Constanța. Nu e foarte important ce am făcut eu, important e cu ce vin în mână. Ieri, ați văzut! Azi, veți vedea! Am și surprize!

    Despre Mănăstirea Casian ați mai auzit, despre Cheile Dobrogei ați mai auzit, dar despre Peștera „Sf. Ioan Casian”, mai puțin, veți vedea „pelerinajul” spre ea, însă despre bujorii de pe lângă Sat Gura Dobrogei n-aș fi crezut că sunt altfel decât în vestita mea comună natală, Horia de Tulcea.   

      Vă mai dau niște flori caracteristice acestor dealuri „foarte calcaroase”, dar să nu mă întrebați cum se numesc.

                            VIZIONARE PLĂCUTĂ!
 P.S. Revăzînd materialul postat am observat că nu se poate citi ce-i scris pe panourile documentare. Dați clic dreapta pe panou, Save Image As, Save și vă veți putea juca cu zoom-ul. Cer scuze cunoscătorilor.

 

HRISTOS A ÎNVIAT!

       Astăzi, 20 aprilie, am umblat teleleu prin soare cu opțiunea Faleza Constanței. În drum spre obiectiv am desoperit, de la distanță, ceea ce se anunța zilele trecute în presă. 
„România câştigă peste 40.000 de turişti 
Cele peste 40 de nave de croazieră cu turişti americani şi germani, programate să ajungă în acest an la Odessa, şi-au schimbat destinaţia din cauza situaţiei tensionate din Ucraina şi vor ajunge la Constanţa. Astfel, primul vas de pasageri, cu peste 1.000 de turişti americani la bord, va acosta mâine în dana portului.” Va crește, cât de cât, PIB-ul Constanței!  

      Tot de la distanță, i-am făcut câteva poze, nu prea reușite, pe care le inserez.

      Acum, de aproape, vă prezint și noua pardoseală din Piața Ovidiu. Dacă aici veți vedea puțină lume și nici un automobil, pe faleză erau!

      Închei cu un buchet de flori și cu ceva ce s-ar întreba oricine, la un moment dat.

      Sper că nu mi-o luați în nume de rău. Dacă da, la comentarii!
 

(402-22.IV.1998) PAŞTI

          Bun găsit, stimaţii mei companioni. 
          Multă lume m-a întrebat cum se spune corect: Paşti sau Paşte. Răspund pe scurt astfel: sărbătoarea are în originile sale – dacă trecem de etapa ebraică "pesah" – şi acea azimioară numită pască (dupa opinia etnologului Simion Florea Marian; alţi cercetători sunt de părere că mielul jertfit purta acest nume, de "pască"). La plural, acest cuvînt face "paşti": o pască, două paşti, conform unei alternanţe obişnuite în româneşte, cum e şi în verbul a paşte: "să pască, să paşti" sau a naşte: "să nască, să naşti" etc. Aşadar, Paşti e pluralul de la pască. Resimţit, în mod normal, ca un plural, vorbitorii au căutat, cînd era vorba de sărbătoarea într-ale cărei zile ne aflăm, au căutat singularul, şi astfel a fost derivat singularul "Paşte", spunîndu-se, firesc, fie "sărbătorile de Paşti", fie "sărbătoarea Paştelui". Amîndouă formele sunt la fel de corecte, şi alte subtilităţi peaceastă temă nu au substanţă, e o falsă problemă.
          Spre a vă convinge suplimentar că aceste două forme sunt folosite aleatoriu, ori una ori alta, fără vreo deosebire de sens, am cules din din Dicţionarul limbii române al Academiei (dicţionarul tezaur), cîteva atestări ale cuvîntului în limba veche, unde le găsim în mod egal pe amîndouă. La Coresi aflăm "Paştile" ("Acestea sunt Paştile de bucurie şi de veselie"), ca şi la Varlaam ("mieluşelul Paştilor"), dar în marea Biblie de la 1688 găsim "Paştele"  ("Va face Paştele Domnului în luna a doua într-a patrasprăzecea zi"). Venind mai încoace, la Coşbuc găsim "Paşti" ("Era după Paşti şi era un timp bun"), dar la Negruzzi, Hasdeu sau Delavrancea, "Paştele": iată un citat din Hasdeu: "Ţara mai întîi de toate; Paştele mai pe urmă!"). Şi la scriitorii moderni găsim ambele forme, aşa că, repet, sunt deopotrivă corecte, una fiind percepută ca singular, alta ca plural.
          În aceeaşi ordine de idei, aş mai avea de adăugat că există şi un nume de persoană, destul de frecvent în multe ţări, inclusiv a noastră, legat de sărbătoarea Paştelui. E vorba de numele Pascal, foarte obişnuit în româneşte sub forma Pascu. Iniţial, el era atribuit îndeobşte celor născuţi în această perioadă. Originea numelui e uşor depistabilă: ea se află în adjectivul latinesc paschalis (derivat din substantivul pascha) şi care înseamnă "pascal", "de Paşti", ceva care ţine de sărbătoarea Paştilor. În documente româneşti, numele Pascal apare de pe la 1428, iar la 1441 găsim deja varianta autohtonă Pascu.
          Cu ce să închei mai bine, decît cu un gînd frumos şi nobil?:
          "Omul nu este decît o trestie, cea mai plăpîndă din natură: dar este o trestie cugetătoare. Un abur, o picătură de apă e destul ca să-l ucidă. Însă în cazul în care universul l-ar strivi, omul încă ar fi mai presus decît ceea ce-l ucide, pentru că el ştie că moare".
          Acest gînd a fost pus pe hîrtie, acum peste 300 de ani, de marele filosof francez Blaise PASCAL.

George PRUTEANU

        Așadar, Paște sau Paști? In DOOM si DEX găsim precizările de mai jos, în legătura cu substantivul propriu “Paste/Pasti” (la care am adăuga și cuvăntul “pasca”, pentru că provine din acelaşi etimon (cuvănt de origine) latinesc și pentru a ne aminti că forma corectă de genitiv-dativ este “pascăi”):

DOOM (Dicţionarul ortografic, ortoepic si morfologic al limbii romane), 2005:

!paște/paști (păine sfintită) s.n.pl.art. paștele/paștile

!Paște (sărbătoare) s.propriu m.pl.Paști (doi Paști, dar pl.n. Sfintele Paști)

!pasca (prajitură, păine nedospită) s.f., g.-d. art. Pascăi

DEX (Dicţionarul explicativ al limbii române) precizează diversele sensuri ale cuvântului și etimologia:

PAȘTI s. m.  1. Sărbătoare religioasă celebrată de creștini în amintirea Învierii lui Hristos, iar de evrei în amintirea eliberării acestora din robia egipteanaă. ◊ Expr. Nu e în toate zilele Paști sau o dată pe an e Paști = nu se petrec în fiecare zi evenimente deosebite. Din an în Paști sau din joi în Paști, din Paști în Crăciun = foarte rar, la intervale mari de timp. La Paștile cailor (sau calului) = niciodată. 2. Pâine sfințită, care se împarte la biserică în ziua de Paști (1); pască. [Var.: Páște s. n.] – Lat. pascha, -ae.

PÁSCĂ  s. f. 1. Cozonac tradițional făcut din aluat dospit umplut cu brânză de vaci, stafide, smântână etc. care se mănâncă de obicei la Paști de către creștinii ortodocși. ♦ Anafură pe care preotul o împarte credincioșilor în ziua de Paști; paști (2). 2. Preparat alimentar tradițional, făcut din aluat nedospit, copt în foi subțiri, pe care îl mănâncă evreii în timpul Paștilor în loc de pâine. – Lat. pascha.

Prin urmare, raspunsul clar oferit de DOOM este că ambele forme – Paște/Paști – sunt acceptate ca fiind corecte.

GÂNDURI ÎNAINTE DE CHEMAREA - „VENIȚI DE LUAȚI LUMINĂ”!

        Deoarece nu pot vorbi la „mai mullte voci”, una acasă și alta-n „târg”, transmit aceleași urări din felicitarea de mai jos, la care sunt parte, și cititorilor sau vizitatorilor blogului.

      Acum, dacă am zis că sunt propagandist la „Cultul Eroilor”, să nu credeți că mă bag și în cele ce aparțin bisericii. Dar, pentru că am dat un titlu, trebuie să mă înscriu în conținutul lui.
      Și pentru că nu vorbesc pe „mai multe voci”, știu că atunci când m-am simțit fără ieșire dintr-o situație și nu-i exclus să mai vină, am exclamat: Mamă! sau Doamne! 
      Pentru asta mă indignează unii „filozofi” care se cred „Buricul Pământului”, luând în bășcălie tradițiile poporului din care fac parte. Oare ei nu știu că Omul de când e Om, a căutat un sprijin și în ceva care să nu fie ca el? Oare ei nu știu că tocmai acestea, tradițiile, ne individualizează în concertul popoarelor? Păcat! Nu descopăr eu nimic spunânând că zestrea spirituală, sub toate formele ei, ar putea rămâne printre puținele forme de proprietate, dacă nu chiar singura, pe care am putea rămâne stăpâni. În loc s-o facem blazon, o distrugem, de cele mai multe ori în cunoștință de cauză. Se crucesc de ce suntem în stare chiar și cei pe care-i acuzăm că ne vor răul.
      Oamenii de bună credință știu că urmele civilizației poporului nostru le găsim, mai ales, din practicile religioase cu bunele și relele lor.
      Mai știu că dacă nu-mi place un preot, fapt firesc, gândul nu-mi poate rămâne la el pentru că are unde să meargă. Sus! Iar dacă nu-mi place un politician, chiar de cel mai înalt rang, gândul îmi zboară tot Sus. Te va pedepsi Dumnezeu!
      Nu mă pot declara nici credincios, nici ateu. Dar pentru a fi ateu știu că îmi trebiue multă știință de carte. N-o am! Și nici nu pot s-o am!
      Pentru că de la povețile părintești sau până la indiferent ce fel de literatură parcurgem, laică sau religioasă, găsim precepte biblice abordate din multe puncte de vedere, iertați-mă că le repet pe cele de bază în fața dumneavoastră.
          Voi fi la locul chemării! 

Cele Zece Porunci

Legea lui Dumnezeu este cuprinsă în cele Zece Porunci.
Este scris în Biblie: Exodul 20:1-17. “Atunci Dumnezeu a rostit toate aceste cuvinte şi a zis: “Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău care te-a scos din ţara Egiptului, din casa robiei.
 (1) Să nu ai alţi dumnezei afară de Mine.
(2) Să nu-ţi faci chip cioplit, nici vreo înfăţişare a lucrurilor care sunt sus în ceruri, sau jos pe pământ, sau în apele mai de jos decât pământul. Să nu te închini înaintea lor şi să nu le slujeşti; căci Eu, Domnul, Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu gelos, care pedepsesc neleguirea părinţilor în copii până la al treilea şi la al patrulea neam al celor ce Mă urăsc, şi Mă îndur până la al miilea neam de cei ce Mă iubesc şi păzesc poruncile Mele.
(3) Să nu iei în deşert Numele Domnului, Dumnezeului tău; căci Domnul nu va lăsa nepedepsit pe cel ce va lua în deşert Numele Lui.
(4) Adu-ţi aminte de ziua de odihnă, ca s-o sfinţeşti. Să lucrezi şase zile şi să-ţi faci lucrul tău. Dar ziua a şaptea este ziua de odihnă închinată Domnului, Dumnezeului tău: să nu faci nici o lucrare în ea, nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta, nici robul tău, nici roaba ta, nici vita ta, nici străinul care este în casa ta. Căci în şase zile a făcut Domnul cerurile, pământul şi marea şi tot ce este în ele, iar în ziua a şaptea s-a odihnit: de aceea a binecuvântat Domnul ziua de odihnă şi a sfinţit-o.
(5) Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, pentru ca să ţi se lungească zilele în ţara, pe care ţi-o dă Domnul, Dumnezeul tău.
(6) Să nu ucizi.
(7) Să nu preacurveşti.
(8) Să nu furi.
(9) Să nu mărturiseşti strâmb împotriva aproapelui tău.
(10) Să nu pofteşti casa aproapelui tău; să nu pofteşti nevasta aproapelui tău, nici robul lui, nici roaba lui, nici boul lui, nici măgarul lui, nici vreun alt lucru, care este al aproapelui tău.”
Care este principiul de bază al Legii lui Dumnezeu?
Este scris în Biblie: Romani 13:10. “Dragostea nu face rău aproapelui: dragostea deci este împlinirea Legii.”
Legea lui Dumnezeu este cuprinsă în dragoste.
Este scris în Biblie: Matei 22:37-40. “Isus i-a răspuns: “Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău.” “Aceasta este cea dintâi şi cea mai mare poruncă. Iar a doua, asemena ei, este: “Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.” În aceste două porunci se cuprinde toată Legea şi proorocii.”
Prin Isus este clarificată relaţia noastră cu Legea lui Dumnezeu.
Este scris în Biblie: Matei 5:17-18. “Să nu credeţi că am venit să stric Legea sau Proorocii; am venit nu să stric, ci să împlinesc. Căci adevărat vă spun, câtă vreme nu va trece cerul şi pământul, nu va trece o iotă sau o frântură de slovă din Lege, înainte ca să se fi întâmplat toate lucrurile.”
Legea lui Dumnezeu ne oferă direcţie, nu îndreptăţire.
Este scris în Biblie: Galateni 2:15-16. “Noi suntem Iudei din fire, iar nu păcătoşi dintre Neamuri. Totuşi, fiindcă ştim că omul nu este socotit neprihănit, prin faptele Legii, ci numai prin credinţa în Isus Hristos, am crezut şi noi în Hristos Isus, ca să fim socotiţi neprihăniţi prin credinţa in Hristos, iar nu prin faptele Legii; pentru că nimeni nu va fi socotit neprihănit prin faptele Legii.
Datoria noastră este să ascultăm de Legea lui Dumnezeu.
Este scris în Biblie: Eclesiastul 12:13. “Să ascultăm dar încheierea tuturor învăţăturilor: Teme-te de Dumnezeu şi păzeşte poruncile Lui. Aceasta este datoria oricărui om.
Care este legătura dintre lege şi păcat?
Este scris în Biblie: 1Ioan 3:4. “Oricine face păcat, face şi fărădelege; şi păcatul este fărădelege.”
Este oare necesar să ţinem toate poruncile?
Este scris în Biblie: Iacov 2:10-11. “Căci cine păzeşte toată Legea şi greşeşte într-o singură poruncă, se face vinovat de toate. Căci, Cel ce a zis: “Să nu preacurveşti”, a zis şi: “Să nu ucizi”. Acum, dacă nu preacurveşti dar ucizi, te faci călcător al Legii.
Putem oare să cunoaştem pe Dumnezeu fără să ţinem poruncile?
Este scris în Biblie: 1Ioan 2:4-6. “Cine zice: “Îl cunosc”, şi nu păzeşte poruncile Lui este un mincinos şi adevărul nu este în el, dar cine păzeşte Cuvântul Lui, în el dragostea lui Dumnezeu a ajuns desăvârşită; prin aceasta ştim că suntem în El. Cine zice că rămâne în El, trebuie să trăiască şi el cum a trăit Isus.
Care e scopul Legii?
Este scris în Biblie: Romani 3:20. “Prin Lege vine cunoştinţa deplină a păcatului.
Suntem oare mântuiţi prin ţinerea Legii?
Este scris în Biblie: Romani 3:27-31. “Unde este dar pricina de laudă? S-a dus. Prin ce fel de lege? A faptelor? Nu; ci prin legea credinţei. Pentru că noi credem că omul este socotit neprihănit prin credinţă, fără faptele Legii. Sau, poate, Dumnezeu este numai Dumnezeul Iudeilor? Nu este şi al Neamurilor? Da, este şi al Neamurilor; deoarece Dumnezeu este unul singur şi El va socoti neprihăniţi, prin credinţă, pe cei tăiaţi împrejur şi tot prin credinţă şi pe cei netăiaţi împrejur. Deci, prin credinţă desfiinţăm noi Legea? Nicidecum. Dimpotrivă, noi întărim Legea.”

VIZIONARE PLĂCUTĂ!

         Așa-i când ești propagandist înfocat al Filialei „Cultul Eroilor” - Constanța. Am făcut râul Taița fluviu și fluviul Volga râu! O perioadă, însă, n-am știut că și Nistru e fluviu! Fiți așpri, dar neînduplecați cu greșelile făcute. Nu am scuze că am trăit în comunism. Vă doresc vizionare plăcută!

http://www.youtube.com/watch?v=ONh_a8mTmKc