Scurt răspuns dat în urma publicării următorului articol: Analiza prodecanului Facultatii de Inginerie Aerospatiala din Bucuresti, Conf. Dr. Ing. Octavian Thor Pleter in legatura cu accidentul BN-2 YR-BNP
http://aviatia.ro/siguranta-zborului/analiza-prodecanului-facultatii-de-inginerie-aerospatiala-din-bucuresti-conf-dr-ing-octavian-thor-pleter-in-legatura-cu-accidentul-bn-2-yr-bnp/
Domnule doctor, te-ai băgat unde nu-ți fierbe oala!De când am intrat în aviație,naviganți 1969, am auzit sloganul, valabil și azi,că; „Decolarea este benevolă, aterizarea obligatorie!” În acest slogan este o filozofie, pe cât de simplă pe atât de greu de înțeles de către unii. S-ar putea să te numeri printre ei! Adică, nimeni nu te ține cu forța în acest domeniu.Mai mult! Eu cât am activat ca pilot de aviație nu am auzit cuvântul(comanda);„Ordon!”
Da! Am auzit: trebuie să zburăm, vom zbura, vom acționa, suntem solicitați etc.
Decolarea o cere pilotul(comandant al aeronavei) prin raportul: „Aprobați, decolarea.” I se răspunde: „Aprob, decolarea.”
Prin ceea ce am spus până acum vreau să reliefez faptul că opțiunea de a decola este absolut un act voluntar.Așa a fost și opțiunea întregului echipaj ce a decolat avându-l la manșă pe Iovan.
(Cei care se codeau atunci când misiunile se arătau mai dificile, invocând fel de fel de motive pentru a nu decola, erau păsuiți o dată, de două ori, apoi urma, de cele mai multe ori, avansarea în alte funcții, ca să scape de coșmaruri, sau opriți de la zbor.)
Să mai fac câteva paralele poate vei înțelege și dumneata de ce nu-ți fierbe oala.
Sunt oameni care se aventurează, absolut voluntar, spre cucerirea de mari înâlțimi ale Terrei. La mii de metri înălțime, în condiții climaterice la care nici nu poți gândi, li se opune un obstacol care poate fi trecut, cu mare risc, în doi-trei pași. După al doilea pas cad în hău pradă ghețurilor veșnice.Vei veni cu teorii bine întemeiate că nu trebuiau să facă al doilea pas.
Cei care au scăpat de acel pas au ajuns în vârf.
Iovan a decolat pe o vreme caracterizată anormal de caldă pentru această perioadă a anului.Ca să ajungă în acel loc a traversat obligatoriu lanțul Carpaților Orientali. După știința mea au o întindere pe orizontală și verticală mai mare decât a celor Apuseni și cu fenomene meteo mult mai surprinzătoare decât în altă parte.Decolase într-o misiune care trebuia îndeplinită atunci, nu a doua zi! În viața lui de zburător a întâlnit cazuri când pe un plan avea ploaie, iar pe altul soare.Mai știa că în două-trei minute ar putea scăpa de acel givraj și va salva o viață.Poate ați uitat că salvarea unei vieți se face când trebuie, nu a treia zi după scripturi.Nu a mai avut acele două-trei minute.
Sunt pompieri care sar în foc auzind țipete de disperare și se fac scrum acolo cu persoana de salvat. După calcule nu aveau ce căuta în acel pârjol.Ale dumitale, nu ale lor.
Sunt cazuri când o navă de salvare cu mult mai mulți oameni la bord decât un singur pescar într-o barcă, se avântă în stihiile mării pentru a-l salva.După calculele dumitale trebuie să se avânte după ce stă furtuna.Cunosc comandantul unei astfel de misiuni care mi-a spus că numai cursul anormal al unui val i-a salvat de la dezastru. Adică au avut baftă. Iovan n-a avut-o!
Și acum, domnule doctor, să-ți spun
eu ce ai fi făcut dacă Iovan ar fi aterizat pe Sibiu și se considera misiune
ratată. Ai fi venit cu o planșă în care demonstrai folosirea sistemului
antigivraj combinat cu evoluții în plan vertical și orizontal ale avionului,
acțiune ce ar fi dus la succesul misiunii. L-ai fi acuzat de carențe în tehnica
pilotajului și necunoașterea tehnicii. Pentru concluzia asta nu trebuie să fii
filozof. Se vede din felul cum ai scris. Dar, ia scrie dumneata un buletin de
modernizări în care să specifici că sistemul antigivraj se folosește numai pe
vreme cu soare.Sau spune că un inginer fără cap a pus acel sistem la bordul
aeronavei, doar ca să se afle în treabă.
Așa cum dumneata ți-ai permis să te bagi,
repetiție obligatorie, unde nu-ți fierbe oala, din probitate profesională, mă
bag și eu din poziția omului care a gândit stând pe un scaun de catapultare,atât
ca pilot cât și ca instructor de zbor pe supersonice, ziua și noaptea în toate
condițiile meteo.Modul de a gândi de pe un scaun de la catedră, toată considerația pentru asta și de pe un scaun de pilot este total diferit. Oi fi stat dumneata cu un pilot în cabină pe timpul vreunor zboruri, dar se vede că numai ai stat.
Eu până acum nu am auzit de pilot doctor cum n-am auzit de pictor doctor.
Unde-i artă nu se dau doctorate. Dau cei care vorbesc despre ea, nu cei care o fac.
Aș fi fost cu pălăria pe jos dacă dumneata făceai considerații pur tehnice. Mai mult! Dacă-i combăteai pe imbecilii ăia care vorbeau aiurea despre unul din cele mai sigure avioane la clasa lui și că nu are nici o legătură cu rușii, după niște analiști.Și chiar dacă avea, care-i problema?
Nu pot să nu-mi exprim mâhnirea că și niște foști piloți au cam bătut câmpii.
Doamnelor și domnilor, oamenii eroi, aici se înscrie tot echipajul, nu au în cap calcule elaborate în ani de zile, ci unul singur. Îndeplinirea misiunii sau a unui moment cu orice preț!
Bineînțeles că acest fapt nu exclude asiduitatea pregătirii.
Dacă considerați că merită, cei care
vă „jucați” și pe alte canale de comunicare, puteți să-l puneți.
Cdor.av. (rtr.) Oțelea Pavel
Felicitari!
RăspundețiȘtergereFelicitari domnulei Comandor.Aviator este persoana care simte si se face una cu aeronava,cunoaste aeronava precum un parinte isi cunoaste copilul,stie ce sa ceara de la el si in acelasi timp stie ce sa-i dea,foarte precis redat ceea ce simpte un aviator si ceea ce poate simti un profesor in fata clasei cand explica elevilor cum evolueaza un avion.In acest sens aduc aminte despre lectiile predate de D-l lector de la CIPA Malaiescu(sper sa nu gresesc numele)care pe langa experienta de zbor ,avea si tactul necesar unui dascal.
RăspundețiȘtergereVă mulțumesc pentru faptul că ați citit ceea ce am scris.
ȘtergereVăd că domnul doctor bate câmpii în continuare. Exact ca cei care aveau aparatura de localizare a unui emițător, dar nu aveau aprobarea judecătorului, Iovan și-a reziliat contractul cu autoritățile de profil în timpul zborului, dar fără aprobarea judecătorului. Acesta nu știe că atunci când e „groasă” strigi pârtie și toți sunt obligați moral să se dea la o parte. Toate contractele sunt valabile în condiții standard. Îi plâng de milă! Dar și celor care au de-a face cu un astfel de gânditor. Cu bine!
superb raspuns, cred insa ca acel domn nu poate fi doctor,asa cum stiu ca, pentru a avea suces maxim in manipularea maselor,poporul trebuie sa aiba mereu mintea ocupata cu altceva decat cu problemele lui reale motiv pentru care : este nevoie sa distragi permanent atentia de la problemele sociale ale prezentului, indreptand-o catre alte subiecte , cu mare impact emotional,o drama, pecum acest nefericit accident din care au iesit doi eroi ,pe care un soarece de birou ii denigreaza, doi oameni care ar fi trait si azi daca un sistem muribund ar fi functionat,daca orgoliile unor cretini nu ar fi existat si daca cineva ar fi gandit si ar fi cerut ajutor armatei si echipelor mobile de la jandarmeria montana.
RăspundețiȘtergereSalut, Pavel!
RăspundețiȘtergereAm avut ocazia sa comentez cam toate postarile ref. la tragedia din Apuseni, incl. la opinia ta de mai sus si am precizat cu fermitate:
1. Vinovatia producerii evenimentului aeronautic apartine in exclusivitate lui Iovan, raspunzator pt securitatea pasagerilor sai pe timpul zborului.
2. Autoritatile sunt in culpa pentru inexistenta unui protocol de interventie bine pus la punct, de lipsa implicarii organelor abilitate in localizarea aeronavei cazute, precum si pentru achizitia de tehnica scumpa si ineficienta.
Am dat exemplul eliminarii fizice a liderilor talibani din Afganistan, care, initiind o convorbire telefonica, au primit cate o racheta in ascunzatoare.
Este adevarat ca mai exista si vinovatii colaterale, respectiv:
- desi exista o imperfectiune tehnica, colectivul de medici a fortat executarea zborului;
- nu intotdeauna, experienta este sinonima sigurantei zborului, motiv pt care Iovan, la varsta sa, ar fi trebuit sa-si vada de propria-i sanatate, nu sa zboare, caci exista niste limite acceptabile exercitarii profesiei;
-pensia sa, scazuta de la 16.000 la 1.900 lei, ar fi urmat sa fie imbunatatita cu actuala legislatie (abia acum a aparut un proiect de lege similar L-241/2013), caci pensia diminuata a rezultat doar din datele inscrise in cartea de munca, nu din statele de plata cu indemnizatiile de zbor;
-pasagerii au optat, fiind motivati, probabil, incl. financiar, pt efectuarea zborului, risc asumat.
Ceea ce nu inteleg novicii, este ca, spre deosebire de aviatia militara, unde exista diverse aprobari pt zbor, la aviatia civila, atata timp cat aerodromul de plecare si cel de sosire nu sunt inchise meteorologic, pilotul hotareste, in baza conditiilor atmosferice si de navigatie, daca decoleaza sau nu in misiunea respectiva.
Personal, impart prioritar vinovatiile astfel: Iovan, autoritatile implicate in cautare, localizare si evacuare, seful echipei medicale.
Sa speram ca, prin tragedia asta, se va ajunge la un algoritm de activitati similar celui pe care l-am cunoscut destul de bine pe vremea lui Ceausescu!