Scurt răspuns dat în urma publicării următorului articol: Analiza prodecanului Facultatii de Inginerie Aerospatiala din Bucuresti, Conf. Dr. Ing. Octavian Thor Pleter in legatura cu accidentul BN-2 YR-BNP
http://aviatia.ro/siguranta-zborului/analiza-prodecanului-facultatii-de-inginerie-aerospatiala-din-bucuresti-conf-dr-ing-octavian-thor-pleter-in-legatura-cu-accidentul-bn-2-yr-bnp/
Domnule doctor, te-ai băgat unde nu-ți fierbe oala!De când am intrat în aviație,naviganți 1969, am auzit sloganul, valabil și azi,că; „Decolarea este benevolă, aterizarea obligatorie!” În acest slogan este o filozofie, pe cât de simplă pe atât de greu de înțeles de către unii. S-ar putea să te numeri printre ei! Adică, nimeni nu te ține cu forța în acest domeniu.Mai mult! Eu cât am activat ca pilot de aviație nu am auzit cuvântul(comanda);„Ordon!”
Da! Am auzit: trebuie să zburăm, vom zbura, vom acționa, suntem solicitați etc.
Decolarea o cere pilotul(comandant al aeronavei) prin raportul: „Aprobați, decolarea.” I se răspunde: „Aprob, decolarea.”
Prin ceea ce am spus până acum vreau să reliefez faptul că opțiunea de a decola este absolut un act voluntar.Așa a fost și opțiunea întregului echipaj ce a decolat avându-l la manșă pe Iovan.
(Cei care se codeau atunci când misiunile se arătau mai dificile, invocând fel de fel de motive pentru a nu decola, erau păsuiți o dată, de două ori, apoi urma, de cele mai multe ori, avansarea în alte funcții, ca să scape de coșmaruri, sau opriți de la zbor.)
Să mai fac câteva paralele poate vei înțelege și dumneata de ce nu-ți fierbe oala.
Sunt oameni care se aventurează, absolut voluntar, spre cucerirea de mari înâlțimi ale Terrei. La mii de metri înălțime, în condiții climaterice la care nici nu poți gândi, li se opune un obstacol care poate fi trecut, cu mare risc, în doi-trei pași. După al doilea pas cad în hău pradă ghețurilor veșnice.Vei veni cu teorii bine întemeiate că nu trebuiau să facă al doilea pas.
Cei care au scăpat de acel pas au ajuns în vârf.
Iovan a decolat pe o vreme caracterizată anormal de caldă pentru această perioadă a anului.Ca să ajungă în acel loc a traversat obligatoriu lanțul Carpaților Orientali. După știința mea au o întindere pe orizontală și verticală mai mare decât a celor Apuseni și cu fenomene meteo mult mai surprinzătoare decât în altă parte.Decolase într-o misiune care trebuia îndeplinită atunci, nu a doua zi! În viața lui de zburător a întâlnit cazuri când pe un plan avea ploaie, iar pe altul soare.Mai știa că în două-trei minute ar putea scăpa de acel givraj și va salva o viață.Poate ați uitat că salvarea unei vieți se face când trebuie, nu a treia zi după scripturi.Nu a mai avut acele două-trei minute.
Sunt pompieri care sar în foc auzind țipete de disperare și se fac scrum acolo cu persoana de salvat. După calcule nu aveau ce căuta în acel pârjol.Ale dumitale, nu ale lor.
Sunt cazuri când o navă de salvare cu mult mai mulți oameni la bord decât un singur pescar într-o barcă, se avântă în stihiile mării pentru a-l salva.După calculele dumitale trebuie să se avânte după ce stă furtuna.Cunosc comandantul unei astfel de misiuni care mi-a spus că numai cursul anormal al unui val i-a salvat de la dezastru. Adică au avut baftă. Iovan n-a avut-o!
Și acum, domnule doctor, să-ți spun
eu ce ai fi făcut dacă Iovan ar fi aterizat pe Sibiu și se considera misiune
ratată. Ai fi venit cu o planșă în care demonstrai folosirea sistemului
antigivraj combinat cu evoluții în plan vertical și orizontal ale avionului,
acțiune ce ar fi dus la succesul misiunii. L-ai fi acuzat de carențe în tehnica
pilotajului și necunoașterea tehnicii. Pentru concluzia asta nu trebuie să fii
filozof. Se vede din felul cum ai scris. Dar, ia scrie dumneata un buletin de
modernizări în care să specifici că sistemul antigivraj se folosește numai pe
vreme cu soare.Sau spune că un inginer fără cap a pus acel sistem la bordul
aeronavei, doar ca să se afle în treabă.
Așa cum dumneata ți-ai permis să te bagi,
repetiție obligatorie, unde nu-ți fierbe oala, din probitate profesională, mă
bag și eu din poziția omului care a gândit stând pe un scaun de catapultare,atât
ca pilot cât și ca instructor de zbor pe supersonice, ziua și noaptea în toate
condițiile meteo.Modul de a gândi de pe un scaun de la catedră, toată considerația pentru asta și de pe un scaun de pilot este total diferit. Oi fi stat dumneata cu un pilot în cabină pe timpul vreunor zboruri, dar se vede că numai ai stat.
Eu până acum nu am auzit de pilot doctor cum n-am auzit de pictor doctor.
Unde-i artă nu se dau doctorate. Dau cei care vorbesc despre ea, nu cei care o fac.
Aș fi fost cu pălăria pe jos dacă dumneata făceai considerații pur tehnice. Mai mult! Dacă-i combăteai pe imbecilii ăia care vorbeau aiurea despre unul din cele mai sigure avioane la clasa lui și că nu are nici o legătură cu rușii, după niște analiști.Și chiar dacă avea, care-i problema?
Nu pot să nu-mi exprim mâhnirea că și niște foști piloți au cam bătut câmpii.
Doamnelor și domnilor, oamenii eroi, aici se înscrie tot echipajul, nu au în cap calcule elaborate în ani de zile, ci unul singur. Îndeplinirea misiunii sau a unui moment cu orice preț!
Bineînțeles că acest fapt nu exclude asiduitatea pregătirii.
Dacă considerați că merită, cei care
vă „jucați” și pe alte canale de comunicare, puteți să-l puneți.
Cdor.av. (rtr.) Oțelea Pavel